Derby-ul la români

O nouă filă din glorioasa istorie a fotbalului românesc s-a scris aseară. Meciul Rapid - Steaua a fost întrerupt de către arbitru, la scorul de 1-0, când mai rămăseseră vreo 20 de minute de joc. De ce ? O brichetă neidentificată a căzut în cap. În capul arbitrului.

Puţin îmi pasă de toate astea. Nu simpatizez niciuna dintre echipe, iar rezultatul şi impactul acestuia asupra campionatului mă lasă rece. Violenţe am mai văzut, conducători de toată jena am mai văzut, iar scandalurile sunt la ordinea zilei. Nu vreau să mă refer nici măcar la regulament.

Dar nu pot să nu remarc faptul că unii sunt corecţi şi cinstiţi doar atunci când acest lucru le serveşte interesul. E greu de catalogat ce am văzut aseară. Adică nişte jucători care, în lipsă de soluţii pe teren, au făcut presiuni pentru oprirea meciului şi apoi au dat fuguţa la vestiare ca să nu îi mai aducă nimeni înapoi. Nu e nici frumos, nici urât, nici neregulamentar. E doar un joc psihologic pervers şi, pe alocuri, de-a dreptul amuzant. Mai că săreau în sus de bucurie după ce arbitrul a pus capăt partidei.

Nu pot decât să mă întreb retoric dacă nu cumva rolurile s-ar fi inversat dacă scenariul ar fi avut loc în Ghencea. Cine ar fi mers după regulament atunci ? Steliştii sau rapidiştii ?